Pentru inceput scuze fie aduse primului detinator al acestui blog,pt ca nu mi-am tinut promisiunea in proportie de 100%.


"Imi pusesem nadejdea in Domnul si El S-a aplecat spre mine,mi-a ascultat strigatele,M-a scos din groapa pieirii,din fundul mocirlei;mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii.Mi-a pus in gura o cantare noua,o lauda pentru Dumnezeul nostru." [Ps.40 :v1,2,3]
Seara asta am realizat,pt a nu stiu cata oara cat e de bun Tatal.Ai experimentat vreodata senzatia de a sta pe scaun in biserica si BANG!!! sa-ti vorbeasca?Se citeau versetele citate mai sus si au fost "ca pt mine".Momentul si locul potrivit.Si m-au napadit lacrimile (funny?). Si am inteles inca o data ca prin ranile Lui tot pacatul omenirii este spalat.Incluzinadu-ma si pe mine.Ca puteam sa fiu oriunde in alta parte,dar nu sunt!Pt ca Cineva ma iubeste atat de tare(nici nu pot intelege cat,si mai ales cum?) incat m-a pus intr-o familie minunata si am cei mai de ajutor prieteni ever (aviz celor care se umfla in pene.N-o faceti si acum).Prin credinta in El suntem mai mult decat biruitor caci "...dar indrazniti,Eu am biruit lumea".Sunt numit "copilul" Imparatului Universului.Am eu oare dreptul sa-I ceri explicatii?Faza draguta este ca am luat unele hotarari,din nou.